Îl auzeam deseori pe bunicul meu spunând o vorbă dură dar înțeleaptă despre oameni: “La față spălat, la spate c*****”. Adevărurile în esența lor sunt usturătoare, jignitoare, fiindcă te pun în fața faptului împlinit. Exact cu aceste vorbe poate fi descris Aradul în care astăzi trăim. La prima impresie, parcă-parcă zărești un strop de occident, de ordine și armonie, dar dacă o lungești cu șederea pe-aici îți vine acru. Să privim spre Casino-ul din Parcul Copiilor.
E adevărat că mormanul acela de cărămizi pe care municipalitatea și idealiștii locali îl numesc Vechiul Casino arădean va intra sub oblăduirea Primăriei Arad? Bun. Dacă e adevărat ce-am auzit, atunci credeți că cel care vădit i-a distrus farmecul de odinioară ar trebui tras la răspundere în justiție? Spun asta fiindcă ultimul care a investit acolo a lăsat în urma sa o pubelă de Casino care strânge de la sine sute și sute de kilograme de PET-uri și gunoaie de tot felul. Practic e o groapă de gunoi în inima Aradului. Și ca să nu vă faceți o părere greșită despre autorul articolului, iată un exemplu recent din presa arădeană: (http://specialarad.ro/centrul-de-reciclare-a-plasticului-s-a-mutat-la-vechiul-cazino-din-arad/)
Casinoul din Parcul Copiilor ascunde atâtea povești interesante încât ar fi demn de reconstruit întreg parcul doar datorită importanței sale. De numele acelui Casino se leagă amintirea lui Goga, Iorga, Enescu, actori de la Paris, Londra, primele distincții acordate berii Timișoreana, acolo fiind și locul proprice pentru multe dintre curentele politice și culturale născute sau renăscute la Arad (sf. de sec.XIX).
Astăzi locația e un pișoar public, un magnet pentru toți debilii, boschetarii și obscurii societății. Ce să mai vprbesc de latrina aia din spatele clădirii. E o mizerie îngrozitoare.Vara pe lângă Casino te înțeapă ca un pumnal mirosul de urină. Iar pe lângă trilurile romantice ale păsărelelor din parc se aude ca un vuiet ceata de muște ce-au asediat zona. Normal că unde sunt multe fecale și leșuri muștele sunt firești. E groaznic.
Recent am trecut pe lângă un grup de turiști din UK. Am încetinit pasul. Se holbau cu toții la ce citeau despre clădire și la ceea ce vedeau înaintea lor. Nu cred că vreți să auziți ce remarci puteau să facă. Și aveau mare dreptate, deși mă simțeam penibil. Cine îndrăznește să demoleze un truism, ăla-i un imbecil profund. Iată, tocmai ăsta-i contratimpul occidentalizării românești. În aproape 90% dintre clădirile istorice și culturale arădene când intri miroase a putregai și urină. Iar dacă unul, măcar unul mă poate contrazice acela trebuie să fi umblat mai mult ca mine prin cotloanele de sec. XIX din orașul ăsta. Nu degeaba spunea Țuțea că suntem Curul Europei.
S-a mai vociferat timid despre această problemă, în presă, în luările de cuvânt ale ong-iștilor arădeni, în repetate rânduri la adunări culturale etc., dar toate au fost în van. Exact aceeași problemă o regăsesc și pe strada Gh. Lazăr. Când am militat în forță pentru salvarea Teatrului Vechi a apărut diplomatul de serviciu al Primăriei, dl. viceprimar Levente Bognar și ne-a învârtit el cu flerul lui de pustă încât s-a dus naibii și acel proiect. Sunt 2 ani de-atunci, iar pe frontispiciul primului teatru de piatră din România sunt doar câteva puncte de suspensie…
Ce-ar trebui să facă arădenii acum? Să se lege de clădire cum s-au legat de copacii din Parcul Eminescu că doar-doar se va înduioșa vreun ordonator de credite să facă treabă pentru arădeni? Dacă ong-iștii ies în stradă îi numiți protestatari politici. Dacă ong-iștii fac scandal în presă îi numiți uzurpatori și nenorociți. Nu vedeți că tocmai societatea civilă anexată partidelor supraviețuiește în Arad în timp ce restul sunt o amintire?
Bun, dacă așa stau lucrurile, atunci de această societate civilă care încă există nu militează pentru salvgardarea patrimoniului cultural construit? Fiincă nu cred că e o societate civilă complet analfabetă și obscurantistă. Sau oare mă înșel?
Cum e mai bine în Arad? Îți deschizi ochii și îți închizi gura? Probabil. Pe lângă Casino e chiar indicat, fiindcă s-ar putea să-ți intre o muscă în gură..și e neplăcut.
Adrian Sereș
Curier de opinii diplomatice 